De vină e toamna, divină,
cocorii ne vin azi la cină.
Ce abur ne ține, ce-apasă,
această minune, angoasă?

E seară și câtă lumină
se lasă în oase deplină?
Devin însumi eu lunecoasă,
de vină ești tu. Fastuoasă

e toamna aceasta și gustă
din mustul acesta. Îngustă
îmi pare cărarea spre tine,
mă trag frunze mov pe patine.

Mă duc și mă-ntorc spre abisuri,
mă văd, te revăd între scrisuri,
de vină e toamna și vine
pe vârfuri, spre mine, în mine...