Sorbind vraja naturii, mă aflu pe-o creastă,
În zorii zilei, prin pădurea măiastră,
Printre izvoare, cerbi și zvelte căprioare,
Admirând creația divină în floare!

În mirifica pădure oxigenată,
Stau în Mama natură, cea fără de pată,
În labirintul de poteci de prin desișuri,
Simt briza răcoroasă-n palme, prin frunzișuri!

Omule, care-i menirea ta pe-acest pământ?
Simt că Bunul Dumnezeu, prin dulcele-i cuvânt
Ne cere doar să simțim puterea divină...
S-o folosim cu drag, în forța ei deplină!

Iar beatitudinea să curgă în toate,
Iubind orice ființă, ca pe propriul frate,
Pădurea virgină cu florile-i frumoase,
Pacea lăuntrică și din casele noastre.
Artangel
Covasna, 30.10.2016