Cât de frumos e să trăiești
Cât de frumos e să iubești
Nu ne ajunge o eternitate
Să mulțumim pentru de toate
Părinților-altarul viu
Bunicilor-pierduți prea timpuriu
Și lui nucleul viu de lângă tine
Ce stă de veghe de îți este rău sau bine
Și codrului că ți-e prieten drag
Ce stă în preajma ta fag după fag
Și râului ce repezește
Pentru că apa sa te răcorește
Și ierbii ce îți e manta
De a călca mereu pe ea
Și florilor ce sunt simbol
De frumusețe benevol
Și gâzelor neînfricate
Căci te feresc de neemancipate
Și doinei ce ne e virtute
De cântec drag din șes și de la munte
Și nu uităm nicicum, nicicând
De Domnul nostru blând și sfânt.
Iar dacă e să mai rămână
Prea multe cele ce-ntr-o mână
Le poți tot strânge și chiar mulțumi
Tu nicicând nu sta om fără a conteni.