Încep să caut versuri
prin rafturi,dulapuri,
cărți închise cu semne de foi,
scrise cândva pentru același fel de semn
marcat pe sufletu-mi trecut prin focuri asemeni,
dar nu găsesc....
Și nu-i firesc, și nu e bine?!
Ba bine-i, și mult bine simt,
c-așa sunt sincer în ce sunt
și mulțam' zău că mă rechem să scriu
fără să simt decât ce știu acum.
Și-ncep să scriu șuvoi de gânduri
fără gândind la ele prea firesc,
ci mi se scriu prin ochi, prin buze, prin sprâncene,
prin pori de piele încă neatinsă,
prin verb electrizat de gând,
prin mic dejun, cafea,
prin frunze încă verzi.
Și-mi pare că primăvara-mi mi se naște
'naintea iernii negreșit
și stă așa până îi spun să plece....
și nu îi spun să plece-n niciun chip!