Ca și când boala ți-ar otrăvi mamele și ai lua tu singur otravă, ca să o scapi pe ea

murdare îți sunt lacrimile și numai murdărie în urbe

e multă frenezie a morților

e un fel de karma așa se spune repede-n urbe

inutilitatea mea dulce a unui sacrificiu de preluare
karmică și multă spumă roșie care dansează
și mult vânt roșiatic ca danetelele

multă dantelă subțire și roșie

e ca fulgul

dar roșie

moarte

mă repezeam la florile negre, lăsându-mi-le

otravă de mucigai îmi intra în plămâni, repede

ca să o scap, repede, pe mama

estetica urâtului este din osul cel alb

inima mea era un un mușchi de copac și era mucigai

dar curată și plină de frică

nu văzusem că un copac mă ținea în lemnul lui, la

partea de Nord

era umbră

dă-mi să beau infinitul și apoi o să scuip semințele

fiindu-mi nenorocitele prea multe

atâtea semințe o să îți aduc, mâine, de la culesul
florilor de soare

și se va arăta soarele galben ca să ne încălzească

timpul ferestrele... vor fi calde...

e un fel balerină pe poante și dantelă roșie-albă și

un dans roșu,
pierzându-se,

iar mama este foarte frumoasă și de zahăr

mâine o să fie mai bine și o să ieșim, pe afară, mamă, să ne cumpărăm mere