e cel mai
bun
praznic
să plângem
împreună
lasă-le toate la locul lor
nici nu vor crește
nici nu se vor
împuțina mai mult decât le este firea
noi știm ca nebunii
un lucru –
e seacă bucuria
fără Dumnezeu,
ca un soare golit de lumină

e cel mai bun praznic
acesta în care
inima se face
trunchi de ceară
cu rădăcinile
în cer,
în care umerii
te dor
de atâta lumină.