și câte chipuri trebuie voi să purtați când altfel azi eu înțeleg copacii
altfel decât ieri am făcut-o
și ieri este aproape azi și azi e-atât de-acum și
primăvara diferit începe
asemenea enunțului stereotip
cu-n fel de boală a punctului final
(iese la rmn-uri o dungă întreruptă...)
miroase-albastru-închis frumosul ionatan când numai ieri doar ieri creștea
perfectul fruct în nebunii cuminți
am înșfăcat în doară timpul de el am tras am tras...
deloc un corp elastic nu era și am rămas
cu semne adânci și cu stigmate
captivă-n miezu-n care să visezi nu e permis
noroiul murdărește
inevitabil alta mă trezesc
nici moartea nu mai este țoala second hand
riscând să nu mai poată fi purtată
a devenit nume de firmă revendicându-și mărcile înregistrate
atunci atunci...
râdeam râdeam...
prindeam de aripi păsări
priveam și respiram concret bucăți din cer
adânc mă înfigeam în începutul uriaș
naivă intuiam sintagme ample pentru-o eternitate
aveam să supraviețuiesc ce dacă numai
gardului din mari cireșe coapte și-
acelui roz podeț peste iluzii
viilor urme prin zăpezi...
fără să uit fără să pierd nimic din ce fusese(m)
dar
azi ce-aveți cu mine, cuvintelor? ce tot aveți?
sau nu despre voi eu vă vorbesc?!