Drumule bătut de veacuri,
Ochii mei te mai amână
De promiți să-mi fie leacuri
Pentru înc’o săptămână
Visuri care mă combină
Când cu mândra-n ulicioară,
De iubire veșnic plină,
Ce m-așteaptă-n prag de seară,
Când cu zborurile-nalte
Care vor să mă desprindă
Har luminii celeilalte.
Drumule, de vrei să-ți prindă
Rădăcină a ta cale,
Lasă-mi pașii să-ți ofere,
Tot călcând în deal și-n vale,
Cadențând, o nouă față.
Și văzduhului, de-i cere
Să-ți mai dea o altă viață,
Fii tu singur ajutorul
Celor care vor urcare,
Iar cu mine, călătorul,
Rogu-te să ai răbdare.