nu s-a putut întoarce de unde nu a plecat
iar strigătul ei a tăiat noaptea în două și

orașul în patru ca pe o inimă care bate din nou
de-acum va trece cum toate trec încă un

anotimp de târziu și indiferență de nesomn și
nisip de uitare și vinuri alese cu ochii închiși

de azi înainte rotocoale de fum și sticle și nopți
vor îngropa orice drum înapoi orice boală

iar strigătul ei va tăia noaptea în două și
orașul în patru ca pe o inimă care bate din nou

după resuscitare