Sunt corăbierul singuratic, pe marea de vise
mă îndrept spre un port necunoscut
sperând să găsesc acolo locul unde
sufletul meu să poată deveni liră.
Sunt corăbierul singuratic
singur în fața furtunii,
singur în fața necunoscutului,
sunt corăbierul care are încredere
doar în propria corabie.
Caut tărâmul cu flori, tărâmul cu pace și liniște
în care doar albinele și greierii
să-mi spună bună dimineața sau bună seara,
caut tărâmul acela unde doar păsările
mă vor saluta cu bună ziua
și doar oglinzile apelor îmi vor recunoaște chipul.
Sunt corăbierul singuratic
singurul corăbier rămas să caute locul acela
unde sufletul poate deveni liră,
unde timpul este fără sfârșit iar viața
este o floare care nu se scutură niciodată.