Sub cireșul plin de flori,
Ce sclipea-n senin și soare,
April, prinsă de fiori,
Plânge-n hohot, cu paloare.

Ieri zburdau mieii vioi,
Foșnet de gândaci, verdeță,
Triluri vesele în toi,
Astăzi toate par de gheață.

A fugit albina-n stup,
Ba a tras și-o draperie.
Popândăul și el, țup!
Înapoi în galerie.

Fluieră prelung, mirat,
Căutând o păturică,
Și de spaimă transpirat,
Astupă o găurică.

Brrr! îl trece un frison,
Da făcu focul la sobă,
Și strigă la unison,
”Să-mi pun haina hidrofobă…”

Prin fereastra cât un ciob,
Iscodi natura toată,
E pustiu și-un vânt neghiob,
A-nceput aprig să bată.

Cum să nu plângă April,
Când hoinar, hain și rece,
Suflu aspru, pueril,
Strică tot pe unde trece?

În ușă, îmbrobodită,
Tremură și o termită.