descopăr încă o cheie
pe talpa pământului din care
ridic din când în când fruntea
ca o piesă zburdalnică
care evadează dintr-un puzzle
mult prea static
pentru nebunia ei frumoasă

stau undeva
într-un punct incandescent
din care
simt pulsul inimii
ca pe un cod pe care
abia acum îl descopăr
după ce
aprind candela de iarbă
a ecoului copilăriei

primăvara vine parcă mai ușor
printre firele de iarbă
prin care călcâiul stâng a crescut
și l-a tras la joaca spre înalt
și pe celălalt

mai leneș din fire
cel drept a început să inventeze
cifre

în loc de litere
a descoperit o matrice

încă îi caut dezlegarea
apoi
îl premiez
cu un ciorap fără degete

Anne Marie Bejliu, 28 aprilie 2017