Versu-i surâsul unei mame
Pe buzele petalelor de mac,
E-o barcă crudă fără rame
Ce locuiește-n rana unui lac.

De brațele-și ridică-i munte,
Neînțelept, etern copilăros,
Cărunt, ca mamele, pe frunte
Devine-un mugur somnoros.

Eterne-s amintirile morgane
Ce mă înăbușă încă de drag,
Iar versu-i munte de icoane
Pe-al mamei neuitat meleag.

Dar mama-i veșnica fântână
Pe steaua unde m-am născut,
O țin în versul meu de mână
Și ea îmi ține-al meu trecut.