Mi-admir pădurea mea de stânci,
Cuiburi aninate pe ramuri pietruite,
Cu loje pline de țipete de prunci
Ai pescărușilor cu ciocuri aburite.

Nisipurile se aleargă-n cercuri
Aripile de piatră-și dezmorțesc,
De mână cu îndrăgostite vânturi,
Ce-n zborurile lor, le răsfoiesc.

Nemuritor e numai largul mării,
La mal e un imens ceasornic,
Privind indiferent peronul serii
Și timpul trecătorului datornic..

Sub pasi mei voi ridica o casa
Din navele-afundate si busteni
In seara asta-am sa invit la masa
Un pescaruș si-o mare de sateni.