s-a deschis lucarna cerului
lumina
ca o lamă
îmi taie la jumătate ochii
- o potecă scurtă
pe care urmele lasă urme

în jur - un fel de liniște castrată

mă spăl pe față, pe dinți

din cana de cafea iese o mână subțire
care se mișcă de-a lungul gâtului
o simt
răcoritoare ca o ploaie în august
și în același timp fierbinte
ca un deșert de care
mi-aș lipi fericit
obrazul înghețat

stau într-o lojă
deasupra
privindu-mă

trezește-te!
strig