unii spun că lăcașul tău e bătrân
dar eu nu văd la el vreo fisură
cărămizile parcă-s puse de ieri
mortarul iubirii le ține-n strânsură

adevărat că nu e tencuit nici vopsit
o vagă patină a vremii se vede
pilaștri-s aceeași vânjoși n-au crăpături
doar acoperișul de-aramă a prins
o ușoară nuanță de verde

pe dinăuntru e totul curat
strădania tu știi că nu e de colo
în lumea asta nebună
și-atunci
când vin la altar să mă împărtășesc
de ce ești rea și mă lovești peste gură...

ce rău ți-am făcut
viața mea?