Să nu mai sufăr ca prostul în van,
Mi-am construit o tristețe boemă,
Cultivată pe stradă, la Calul Bălan,
Dȃnd mȃna iubirii, dulce poemă.

Mi-am construit o tristețe boemă
Ȋn circumstanțe legate-n păcat
Ce-mi zguduie mintea neîncetat
Cȃnd sunt urmărit de o teoremă.

Păr auriu pe-o piele prea fină
Ȋn mine induce o dură dilemă:
Să sufăr adȃnc într-o lume canină
Sau să cȃnt și, profitȃnd ca de-o vină,
Să-mi construiesc o tristețe boemă?