Dintr-o întorsătură nebănuit de perversă
o femeie încearcă să mă scoată
și o face cu bună intenție.

Doamnă ești singura care ai înțeles totul,
ai privit atent unde trebuie,
nu știu cum să mă rup de situație,
să pășesc pe drumul pe care-am pornit
fără să mă lovesc de alte piedici.

Este normal să respecți restricțiile
din principiu și nu obligat,
le consider atât de obișnuite
încât nu mă inspiră la intoleranță,
n-am nevoie de îndrumători
și nici de prieteni sus puși.

Inima mea-i deschisă într-o carte,
femeia care o citește seara
știe că o iubesc cu mierea cuvintelor
și se simte fericită.

Dacă se termină bine
orice întâmplare devine o poveste
care rămâne nespusă.