- Mai caut încă să răspund la toate
Acele întrebări fără răspuns
Ce mă consumă-n nopți abandonate
Când visele cu tine nu-s de-ajuns

Să spele depărtarea de pe hartă
Și gândurile de nisip arid.
Să fie oare blestemat de soartă
Cel aruncat pe un tărâm hibrid

De unde nu mai poate niciodată
Să zboare către celălalt conviv?
De când e Atlantida scufundată,
Iubesc și mor în mod alternativ.

- Retorică se-ntoarce-această clipă
Cu ochii mari și chip de porțelan,
Pe buzele rubin se înfiripă
Răspunsul căutat. M-asculți, Ioan?

Tu știi că între noi nicicând distanța
N-a fost un factor cert, determinant,
I-am ignorat în joacă importanța
Când am pășit, de mână, elegant,

Pe versuri ca pe-o scară de lumină,
Nimic nu-i imposibil când visăm,
Loiali unei iubirii, cu-aceeași vină,
Între suprem și tandru alternăm.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif