nu-mi era foame
nici desculță nu umblam
aveam o fântână înaltă
un loc în lojă la spectacolul eșarfelor galbene și
am ucis
nu-mi amintesc
când am înșfăcat-o
am ținut-o sub talpă
am trăit orgasmic
apoteotic i-am sfârtecat gâtul
nu-mi amintesc
aud zvârcolirea culorilor
târâișul îngerilor la biserici încuiate
ca un pumnal hăul căscându-se-n mine
încercuită
nu mă găseam
să fi rămas
în vertijuri în spaima aruncăturii de piatră?!
m-am agățat m-am agățat
eu și mâna mea dezlipită
când norii înroșeau ploi umpleau eprubete
în vizuină
am devenit zgrunțuroasă
accesoriul rădăcinilor din plastic
Intrusa!!!
nu-mi aminteam nu-mi aminteam
să fi cunoscut vreodată lumina
nici pe tine