am mai adus ceva nori peste oraș
erau stingheri, deasupra unui munte rătăcit
soarele, ei bine, soarele azi l-am tras spre miazănoapte
să nu bată în geamurile somnului de după masă
o pasăre se întrevede pe chipul zilei
e când zâmbet, când întristare
o gură nevorbitoare
și zburătoare spre alte săruturi
nu mi-e liniște, mai spui, și simt
cum se strânge în jurul nostru
anotimpul
viitoarelor tăceri