Nu cred să fi fost eu cel născut
în ziua hărăzită tăierii porcului,
dar oricum noroc n-am avut,
nici nu m-am plâns
femeilor cu sentimente subțiri
n-au nevoie de înduioșări periculoase.
Am rămas fidel ochilor mei
care văd cum se-ngroapă adevărul
și rămâne afară minciuna.

Am împrumutat cât am putut lumină
și m-am lăsat condus de fenomene
care nu mă chemau la ordine.
Am respirat fiecare păcat cu tristețe
pășind peste întâmplări ca peste o apă
în care se scaldă norocul amiezii
până scăpăta soarele după dealuri.

Nimeni nu m-a chemat la cină,
dar am nimerit la tine acasă
un drumeț răvășit
de o iubire sălbatică.