cu silabe
cu săbii
cu sunete
cu degete
cu mătănii

chemați cadavrele-n iarna mormântului
indiferent de ziua morților
martirii iubirii
înjunghiați de cotidian
se urlă-n același război
de milenii
pe brațele abisului

până la ultimul sunet al conjugării
te-aÈ™ spera
să fiu vie destul
să te mai văd rostindu-mă
în vers
de-a muza
de-a buza
de-a lăuza
unui nou sentiment