din sternul tău cresc îngeri, spre zburare
a ta făptură-n rugă-i învelită
de danțul cel cu demoni ocolită,
te caut ca zălog de îndurare.

cuprinsă de-o vedenie cumplită
aduci stihiei alba tremurare;
în nopți cu-nțelepciuni împrejurare
mi te așezi în foaie-n chip cioplită.

secunde de etern le strângi mănunchi
și treci în lipsă dulce de-a ta goană
să te închini la propria icoană,
eu simt o rugăciune sub genunchi.

sub straie ce-s lucinde în mirări
tu mă respiri din talpă-n întrebări.