Ce mlaștină e între-un ieri și-acum,
Ce-așteaptă ca un gând necunoscut!
Mă tem de el, ca de un ultim drum,
E-un rău sau doar un bine nefăcut.

E ca o poartă ce încă n-am deschis,
Sau e ceva ce-am rătăcit și neuitat,
Ceva ce-am încălcat, sau nepromis,
Sau am vândut ceva ce-am alintat.

Prin gămălia acului îmi sap un drum,
Să-l trec, ca pe o noapte de-așteptare,
Îmi târăsc sufletul ca flacăra prin fum,
Să ii șoptesc un semn de întrebare.

Și din răspunsul lui să-mi fac secure
Și-ndrăgostit ca lupul de-o furtună,
Din coajă de copaci să-i fac pădure
Și-un singur lac, odihnă pentru Lună.

Am să-i străbat necunoscutul drum,
Doar fruntea mea și coatele-s julite,
Căci mă târăsc numai pe cer acum
Și-am să ajung până la tine-n minte.