Din ziua-n care ne-am născut
Ne-am arogat un drept tăcut.
E dreptul de-a trăi decent
Pe orișicare continent.

Dar totul parcă e sucit,
În viață totu-i prefăcut...
De vrei ca să trăiești decent
Te-alegi ușor cu-n glonț în piept.

E zonă de război, se spune,
Războiul lui, al nu știu cui...
Te rogi acum pentr-o minune
Să nu te fi născut nici cum.

În alte zări și continente
E plină masa de cheflii
Se-mbată și se văicăresc,
Că grea e viața ce-o trăiesc.

Nu știu, departe-n astă lume
E omul, parcă, fără nume
Ce și-ar dori să fi trăit
Așa cum nici n-ar fi gândit...

Te-ntreb acum pe tine, viață,
Și tu-mi răspunzi cu aroganță
Te naști, copile, cu un singur drept
E dreptul de-a muri decent.