În preajma stării de poezie
Nimic nu mai poate să fie,
Nimic nu mai are aripi, nici n-are picioare,
Nimic nu e mai mic sau mai mare
Când tremuri ordonând cuvinte sau fraze
Ești biciuit circular în fel și chip de raze,
Nu știi dacă ești viu sau dacă ești murit,
Lumina-i solidă, mersul pe jos e un mit
Și când te-ntorci printre muritori
Ești însemnat pe aripi cu sori.