anii trec în grabă nu ajung goana lor
eu sunt o frunză în arborele vieții
freamăt ziua întreagă cu speranță și dor
mă-ngălbenesc treptat sub umbra tristeții.

anii ce mi-au rămas îi dedic poeziei
prietenilor virtuali ce vibrează ca mine
sunt poeții mândri pe geana fanteziei
în slove de suflet curg lacrimi sibiline.

trăiesc să iubesc să vorbesc de miracol
nimic nu-i mai presus ca viața sublimă
cu Dumnezeu în cuget n-am teamă de pericol
sper ca bătrânețea să aibă blândă climă.

vara e de poveste din superb spectacol
în suflet cântă păsări inima mi-o animă.