*
l-au chemat odată de două ori
a șaptea oară a crăpat pământul

între timpan și gură șerpuiau lacrimile

într-o dungă stătea privea propriul profil
înnegurat de gânduri abstracte

a plouat
spunea el
și ce dacă
își răspundea morocănos

apoi

lua toate culorile și le arunca
spre femeie

visa o viață în care totul înflorește
ca sângele sub tăișul verbului a fi

**
se întrebau culorile de ce femeia

el a rostit șoptit un singur verb:
a naște

apoi

a lăsat nașterea să curgă
între tâmpla obosită și gura flămândă
a sugarului gândit a-i fi prezent viitor
viață și moarte deopotrivă
înțelepciune și taină
secure și pana vulturului vis

Anne Marie Bejliu, 2 iulie 2017