1.Romanță cam târzie

A fost o vară lungă – îți mai aduci aminte? –
La pas, prin parc, nici timpul nu mai știam cum trece:
Când îți sorbeam privirea, ca pe o bere rece,
Mă perpeleai c-un zâmbet, ca pe un mic fierbinte…

Alături de suspine și gesturi intrinsece,
Te-am bombardat cu-o tonă de magice cuvinte,
Þi-am cumpărat garoafe, semințe și plăcinte,
Dar ai plecat acasă exact la ora zece…

Nu mai suntem, niciunul, demult de vârsta scolii,
Dar când mă-ntorc în casa natală, câteodată,
Îmi amintesc aievea ocazia ratată,
Iar când mai scutur praful din vechile fotolii,
Găsind mereu acolo eșarfa ta uitată,
Îmi vine să-mi trag palme, și-o dau cu spray de molii…

2.Poetul cosmic

Talentul lui a fost ca o cometă
Născută din dezordinea stelară,
Ce tulbură rutina planetară,
Ca la TV, vulgară, o starletă…

A scris un critic exaltat din țară:
„E genial!” – și-această etichetă
L-ar fi condus spre cer ca o rachetă,
De nu s-ar fi ciocnit în zbor c-o cioară!

De-atunci e un poet ca orișicare,
Cu-o muză permanent nefericită,
Și cum nu-i atmosfera potrivită,
Propice pentru marea consacrare,
Așteaptă toată lumea cu răbdare
S-apară iar cometa pe orbită!

3.Greutatea învățării dansului

Urmez un curs de dans, cu cerbicie,
Transpir în ritmuri sud-americane –
Să nu-mi mai spună soața: „Bolovane! ” ,
Când stau inert la câte-o sindrofie…

Tresar și noaptea-n ritmuri africane,
Îmi număr orice pas cu acribie,
Alunec pe parchet ca o stafie
Ce și-a pierdut papucii cu crampoane.

Mai am de promovat doar o etapă
Dar simt cum tot elanul mi se-ngroapă,
Căci partenera mea se cam agită
Și poate-ar fi perechea potrivită,
De n-ar călca pe tocuri ca o țoapă
Și pe bombeul meu precum o vită…