cui să-i spun că mă doare tristețea?
devine tot mai grea, aspră, apăsătoare
în fața mea se-ntinde bătrânețea
îmi spune că la finiș se și moare.

la geam doi porumbei se giugiulesc
au aripi ca să zboare-n fericire
pe cerul lor doar raze strălucesc
și nu curg lacrimi din a lor privire.

este vară, mă mai bucur de soare
să-ți spun ce simt acum nu e secret
prietene ți-am pus o întrebare
unde pleacă timpul vesel și concret?

uit prea des de iubirea cea mare
Dumnezeul timpului milostiv și discret.