m-am îmbrăcat frumos și am așteptat,
cu picioarele strânse,
cu spatele drept
și mâinile pe genunchi.


cortina zilei dansa.


afară, o inimă uriașă, cu pulsul sălbatic;
dincolo de ferestre, florile verii se desfăceau cu pocnete scurte.


după o oră, o zi, o săptămână sau cine știe cât timp, poate trecuseră ani buni în așteptare,
podeaua s-a deschis pentru a primi rădăcinile.


atunci mi-am scos ușor
întâi mănușile,
apoi pălăria, agrafele, cerceii,
rochia,
pantofii, ciorapii


și am ieșit.