o să mori, mi-a zis rânjind
știu. nu-i o noutate. toată lumea moare.
o să mori, căci am văzut moartea scuipandu-ți în gură
am înghițit în sec. oare chiar mă scuipase?
mi-a citit gândurile cred, că a spus
da măi, a trecut pe lângă tine și a scuipat
omul nu vede și nu simte
dar încet-încet îi pier cuvintele
gustul i se duce pe apa sâmbetei
răsuflarea i se schimbă
și omul doarme mai mult și mai adânc
ca atunci când trece vadul
abia când începe să se răcească bagă de seamă
că nu-i mai pasă de cei din jur
și nici de el
da o să vezi tu…

același aer, aceeași lumină doar că…
tăcerea, tăcerea parcă e alta
și cuvintele
mai puține… mai seci
mai grele
ca o coajă de herpes
pe care nu te înduri să o smulgi