un ceas ca o secundă-adesea trece
și uneori o clipă e cât veacul
închis în plăgi de vremuri seci, săracul,
în apa nemișcării să se-nece.

așa a fost când te-am văzut; ca macul
îmbujorată, sângele să-mi sece
era în mine cald, ba poate rece
și nu găseam la nici o babă leacul.

azi am rămas cu-aducerile-aminte
și iar distanțele din timpuri curg
urcând pe-a amintirii oseminte.

văd chipul tău în flăcări de amurg
dar te voi stinge-n gheață de cuvinte,
că-n liniște e zbor taumaturg...