Au scăpat din mâini frânghia dreptății
aleargă toți după foloase,
e o teamă care naște înfrigurare.

Cineva mi-a spus că așa a fost dintotdeauna,
nu-mi vine să aud,
cum am ajuns până astăzi?
Nu cred că au murit toate speranțele
și nu se naște din pâcla deasă adevărul.

Lumina trebuie să răzbată cu raza ei tăioasă,
mirosul furtunii care îndepărtează molozul
începe să se simtă aproape,
o să punem sare pe urmele lăsate
să nu mai crească alte buruieni.

Boala hoției care invadează un neam
se îndepărtează cu măsuri radicale
dar când este infestat creierul
n-are cine să le ia,
totuși poate că se ivesc zorii.