În zgomote neordonate
Și în nemărginiri decolorate,
În neantul infinit, pustiu,
Cel plin de gănduri dar neviu,
Stă nemișcat-o zeitate,
În torenturi repetate.

Să vezi și să auzi tot;
Să fii pretutindeni și nicăieri;
Să vrei și să nu poți;
Să fii nimic și totuși tot.

Să vezi idealuri argintii
Știind că ești de aur
Și în sclipirea iubirii
Să cauți tezaur.

Dar doar o clipă poți trăi
Și de departe vezi prea clar
Deja s-a terminat vulgar
Paharul lumii cu nectar.