Sprinten, precum un tinerel,
Cu trufandaua lângă el,
Îmbrăcat corespunzător
Acestor zile de cuptor,
Stimabilul Dorin Cocoș,
Om de afaceri dubios,
Abea scăpat din pușcărie,
A poposit la Eforie
Și-și afișează aroganța
Pe plajele de la Constanța,
Fără jenă. Chiar le zâmbește
Celor pe care-i întâlnește.
Lumea-l privește mirată,
Mută, cu gura căscată
Și se-ntreabă indignată:
Ce vedem, chiar e-adevărat?
Dorin Cocoș chiar a scăpat?
Dar a fost mediatizat
Cum că se face vinovat
El, împreună cu-alți complici
Atât de-afară cât și de-aici,
De excrocherii foarte mari,
De milioane de dolari.
De ce atunci nu-i condamnat
Pe măsura „tunului“ dat?
Aici nu e ceva curat
Și lumea e îndreptățită
Să creadă că s-a dat mită.
Dar câtă, și cui i s-a dat?
De ce s-a mușamalizat
O astfel de afacere?
Ce zic cei de la Putere?
Chiar nimeni nu a observat
Că aici nu-i lucru curat?
Și nu-ncape discuție,
Miroase a corupție.
Și-atențiune, domnilor,
Exemplul rău se ia ușor,
Ca râia-i de molipsitor
Și dacă vă contaminați
Va fi greu ca să mai scăpați
Cu nici un fel de alifie,
Pentru că, precum se știe,
Leacul e doar la pușcărie.
Și-ncă ceva: la vinovați
Nu-i bine să le mai lăsați
Nici un ban astfel procurați
Să huzurească fericiți.
Luați-le banii nemunciți.
Doar în acest fel demonstrați
Că nu sunteți amestecați...

O boală care-i prost tratată,
Nu se vindecă niciodată.