nu știu dacă vântul râde ori plânge
când morile despletesc apele vii
când strugurii țipă sub brume târzii
și vocea verii din frunze se stinge

se frâng în flori glorii de-o zi pe câmpii
din cupe de crin beau umbrele sânge
cenușa din tabere treze învinge
ofranda de grâu încolțit pe tipsii

cutreieră toamna pe roșii abscise
și clatină scara lui Iacob fragilă
ecouri de valuri și ore supuse

refac în iriși splendoarea senină
ale mării Ova iluzii permise
le-mprăștie vântul de est fără milă