Acum știu de ce iubesc fluviile care mă inundă...
Pentru că-s locuit de o inimă lacustră
Ce-i place să fie înconjurată de ape

De aceea ador ploile de vară
Pentru că ele au ceva dintr-un mine ascuns
Un fel de nostalgie a cerului din suflet
Și un zbor cald căzut peste o lume rece...

La fiecare revărsare de ape
Inima-și dilată diastola
Își spală impuritățile depozitate în vene
Curățând ba o răutate latentă, ba un gând meschin
Ba o invidie dosită, ba toate la un loc

Și când devine iar curată
Își continuă plutirea peste valurile vieții
Precum o arcă a lui Noe
Navigând în trupul meu
Tot mai înalt,
Tot mai redus,
Tot mai acoperit de ape
Tot mai acoperit...
Mai acoperit...
Acoperit...
Aco...
...

O ramură de măslin de niciunde
Este adusă de porumbelul din ea
Și apoi o nouă lume renaște în mine