Cu o capă ruginie,
Și o rochie brodată,
Doar cu frunză arămie;
Trece toamna încărcată.

Cercetează cu migală,
Lanul de porumb și via,
Și din joacă, o rafală
Îi suflase pălăria.

S-a îmbujorat la față,
Nu de jenă, de-ncântare.
Prin ponoare se răsfață,
Ca orice ambasadoare.

Intră printre zarzavaturi,
Și legume prețioase,
Ce-i surâd în straturi, straturi,
În rochițele lucioase.

Ah! mustesc de vitamine,
Minerale sănătoase,
Și le cară prin cămine,
Că-s utile și gustoase.

Cu iubire își privește
Poala rochiei tivită
Cu scaieți…și-și netezește
O cută cumva, ivită.

Și cum muza mă îndeamnă,
Pixul meu fertil, înseamnă,
Și o cert de-o săptămână,
C-a iscat ploi și furtună.