Iubito, crezi tu oare astăzi c-am învins,
căci soarta noastră pare doar un fir întins
peste străzi iluminate și frenetic animate
în care nu găsești decât iubiri desperecheate?
Iubito, nu crezi tu oare că iubirea noastră moare?
Avem doar o fericire, prea mult arsă d-atât soare
și de atâtea mii oameni ce au fețele murdare,
ce pun la loc de cinste pesimismul în calendare.
Iubito, orașul nostru astăzi ne-a înfrânt!
Noi am avut un vis frumos, dar este frânt,
și chiar de am iubit frumos noi am pierdut,
căci nu știam atunci că si iubirea-i de vândut.
Iubito, hai să-i dam orașului de știre
că nimeni nu gasește pe asfalt o lecuire!
Suntem în dragoste damnați la veșnic chin,
pe-aceste străzi să fim mereu un arlechin.
Mereu foarte atenți la aparențe și supuși,
nefericiți până la sânge, suntem de fapt intruși.