Începe dimineața ploaie de picioare
Să cadă peste mine ca pe pământ arat,
Sunt preșul cel întins, călcat de fiecare,
La ușa unei pâini, pe-un prag adevărat.

Ziua trece-n coloane de cizme lăcuite
Mirosul lor de ceară cu talpa găurită,
Își șterg noroiul nobil si visele cârpite
De tot ce e durere, cu mâna mea croită.

Vine iară seara, mă-nalță cu-o dojană,
Îmi scutură durerea și visul de noroi,
Mi-așează mintea pe frunte o coroană
Și rege mă trimite în țara mea-napoi.