Pe un mal al vârstei
mi-am îngropat spre uitare
o parte din trecut,
am acoperit cu pământul nepăsării,
bătătorit cu nervii abuzului de sine,
Doamne, iartă-mă ! am zis de trei ori
și m-am întors liniștit în mine.
Câinele memoriei, nerușinat,
a dezgropat ciozvârtele,
mi le-a pus lângă înserare,
când tocmai venisem de la plimbare
cu niște gânduri simpatice.
E vina mea că nu m-am iertat
și nu am dresat acel câine!