am sentimentul acela absurd
că sunt urmărită pe strada pustie
de un criminal și numai vântul
îl înțelege și mă ține pe loc

am sentimentul acela că doare
foarte adânc ca într-un dinte

mersul pe jos e o doză de sens
și lidocaină…

*
am ajuns
bat la ușă
vântul
nu
m-a
trădat

îmi deschizi
semeni cu acel bărbat din stradă
cu ochi plini de lumină dementă
foarte greu de-nțeles
ca scrisul în rune

plutesc într-un miez de răcoare
levitez…
caut un loc în care să înnoptez

casa ta e o carte de ficțiune
un stigmat

vin de pe o stea și tu nu știi care