ținut e sdevărul în perfuzii,
abia respiră verbul gurii sale
și-n fuga-n Timp a clipelor egale
e colosală ceartă-ntre iluzii.

e greu suișul plângerii din vale,
privirea ta zidită-i pe contuzii
degeaba strici a zborului aluzii
pe miez de Ou sub cojile ovale.

în noapte-nțelepciuni îți udă visul
micind în tot cuvintelor furtuna
în perna ta, femeie, e abisul.

zadarnic îți șoptesc din toată struna
n-alung din somnul tău lenos plictisul
căci plouă cu nimicnicii întruna...