Îmbrăcat în costum de seară a iluziilor,
am intrat în magazinul cu pagube
să-mi cumpăr sacrificii și ironii
pentru sărbătoarea istoriei mele.
N-am găsit decât concesii la bucată,
o legătură cu fatalități
și un CD cu voci rămase din trecut,
pentru care am plătit cu un mărunțiș
din plicul cu bani pierduți.
Îmi zăngăneau lanțurile singurătății
la întoarcerea spre mine,
m-am privit în tabloul anonim
din liftul care-mi urca tensiunea
până la coroana de victimă apocrifă.
Tocmai începuse concertul sângelui
prin toate arterele și m-am auzit
cum tușesc tabacic, spre disperarea
pereților sobri din arena camerei.
În pauză, m-am întâlnit cu tristețea,
care era la braț cu resemnarea
și mi-au zâmbit decorativ.
Ipocrizia nu m-a băgat în seamă;
știe că mi-e antipatică.
Bătrânele resentimente, îmbrăcate vintage,
mă priveau cu coada ochiului
și șușoteau despre trecutul meu
care mă urmărea tăcut.
Am plecat să mă întâlnesc cu toamna
care mă aștepta în vis, sub pilota rece.
Mâine, altă sărbătoare !?