mă desprind de visul cu aripi tăiate
dar mă agăț de viața cu veche pasiune
într-un colț de suflet lumini fermecate
desenează literele dintr-o rugăciune.

cern mirări brumate pe-a versului alee
sunt rudă cu condeiul cu cernela albastră
timpul mă înconjoară mă simt o azalee
cu freamăt ce se-nalță pe bolta măiastră.

a venit Noiembrie brumat și cu ploi reci
arborii golași tremură cu noi speranțe
să le ridici moralul pe lângă ei când treci
Dumnezeu al iertării să-i scoți din discrepanțe.

inima mea doinește... pe-a credinței poteci
circulă lumina cu-a iubirii substanțe.