frunze-n vârtej amintirile
vântul mă duce cu ele la tine
dumitrițele oftează-n nectare
mai mult de răcoare simt frigul
și nu e de afară o știu
din tine vine
ferecată de pământ
în mucegăitul sicriu

rup vălul te-aduc lângă mine
mâna ta mică mă strânge de braț
tremuri
desfac fermoarul la geacă
vino aici
e cald lângă inimă

ne învârtim în vârtejul de frunze
rătăciții din parc își fac cruci
ei văd doar tipul cu părul alb
răvășit de vânt
cu mâinile-ntinse
o cruce de om rotindu-se
fluierând tare
toamna lui Vivaldi...