Speranța ideală când visele frumoase
Încep să-mi împlinească dorințele eterne,
Chem Binele să lupte cum inima-mi dictase,
Căci Adevăru-n cale-i covor de flori i-așterne !
Dar eu cu fapte-mi umplu abstractele genuni
Spre-a mă-nălța prin ele spre sferele divine -
Și chiar de sunt departe de-a-nfăptui minuni,
Îmi recâștig puterea și-ncrederea în mine !

Ades, cutreierat-am întortochiata cale
Cu rătăciri cețoase, suind ori coborând.
Vrăjmașii or amicii mă luau mereu la vale
Și jubilau pe față când mă vedeau căzând,
Dar i-a orbit lumina primită prin victorii,
Zvâcnind cu scut și spadă prin tot ce am clădit.
Ei știu c-a lor e bezna și-n mine se nasc zorii,
Că sunt pe baricadă și n-am fost biruit !


Glen Ellyn, 19 nov. 2017