viața mea o corcodușă coaptă
muști și la exterior e plină de dulce
acră la interior
și fără exagerare la sfârșit
primăvara, pomul aurește aerul cu mireasme
vara te ademenește cu arome colorate
pentru ca sfârșitul să aducă putrefacția plină de colcăială
și am fost poamă acră
pârguind lumea cu minciunile mele
pentru a-mi putrezi bătrânețile în adâncă uitare
oare de ce nu m-ai împietrit Doamne
în închisoare de petale?
să răscolesc cuvintele buzelor tremurate?